Alături de Isus

M-am aplecat cândva asupra acestui subiect. L-am studiat pentru a alcãtui o serie de predici, apoi, de-a lungul expunerii, mi-am dat seama cã meritã aprofundat. Am lãrgit sfera de cercetare și, prin sondãri diverse, am pãtruns într-un univers fabulos. Marile narațiuni ale uceniciei, acele fragmente ce-i descriu pe cei 12 cu franchețe, m-au confiscat în mod definitiv. Mi-am imaginat fiecare scenã în parte, am încercat s-o storc de semnificații. M-am lãsat copleșit de aluziile și subtilitatea fiecãrei mișcãri, uimit de rãbdarea și povaþa lui Cristos. Ademenit în cel mai fericit mod, am realizat cã povestea lor e, de fapt, povestea noastrã. Mi-am dat seama cã paradigmele uceniciei rãmân mereu aceleași, doar cã se aplicã în cadre și epoci diferite.
Lucrarea nãscutã în acest travaliu este pentru toți. Pentru toți colegii mei de ucenicie, acei oameni care – asemenea ucenicilor – simt lama ascuțitã a propriei finitudini. Alãturi de Isus, ucenicii și-au trãit marea aventurã a vieții. Pentru cã, a-L urma înseamnã a-I fi alãturi în tot felul de ipostaze.
Nu vã așteptați sã primiți soluții tip rețetã. Nici evangheliile nu au dorit sã facã asta cu noi. În respectul profund pe care ni-L poartã, Dumnezeu ne-a creionat doar tablouri încãrcate de sens. De aici noi desprindem principii, iar apoi le aplicãm în concretețea vieții. Provocãrile sunt atât de personale și variate, însã paradigmele rãmân mereu aceleași. Discipolii au trãit alãturi de Isus tot ce se poate trãi într-o viațã de ucenic. Vom identifica stãri de spirit, perplexitãți și încântãri de care niciunul dintre noi nu e scutit. Sã explorãm acest spațiu al dedicãrii și sã fim realiști. Chemarea lui Dumnezeu se pliazã cel mai bine pe propria noastrã omenitate. Iatã cadrul providențial în care lucreazã Domnul secerișului.