Triumfala Intrare a Mântuitorului a avut loc. Cu toată agitația din jur, Isus ajunge în Templu. Acționează acolo ca Fiu al lui Dumnezeu, direct răspunzător de acea Casă de Rugăciune. Vindecă bolnavi, are o altercație cu mai marii norodului, iar apoi, pe înserate, Isus se întoarce la Betania. Noapte este de dorit să rămâi la prieteni, iar apoi ziua – cu bateriile încărcate – să te duci înspre Ierusalim. Această alternare între Betania și Ierusalim (până în seara prinderii) este o temă insuficient exploatată, aș spune.
Fiecare zi Îl găsește pe Isus în preajma Templului. Fiecare zi înseamnă de fapt o nouă înfruntare. Spiritele se încing, polemicile devin tot mai teologice. Popularitatea Mântuitorului devine subiectul zilei, iar presiunea Sărbătorii Paștelui apasă și ea. Niciodată până atunci nu avusese Domnul parte de o asemenea împotrivire condensată în câteva zile. Sunt ultimele bătălii, iar umanitatea și divinitatea lui Isus alternează într-un mod ilustru.
Foamea lui Isus este pusă în contranst cu sterpiciunea smochinului. Pe de altă parte, identitatea Sa divină este confirmată fără echivoc. Discursurile Sale devin tot mai acide și specifice. Mai marilor li se livrează un tip de mustrare indirectă, subînțeleasă am spune. Prevestirile sfârșitului sunt și ele plasate în același context polemic. Escatologia Domnului pornește și revine în mod recurent la starea poporului Israel. Asemenea unui barometru nevăzut, atitudinea colectivă a evreilor este pusă în cântarul lui Dumnezeu.
Toate acestea vor conduce la o creștere fără precedent a adversității. Mai marii pierd teren, iar faptul acesta devine o realitate sociologică. Prezența zilnică în Ierusalim face din Isus o persoană tot mai incomodă. Trebuie scăpat de El numaidecât. Într-o cadență providențială, pe care Isus o respecta până la ultima ei mișcare, împotrivirea va conduce la Cruce. Prinderea, judecarea și crucificarea vor pune capăt acestei perioade pe care o comemorăm. Totul este în controlul lui Dumnezeu; totu este, în final, spre binele nostru.
Mă bucur că ați revenit.
Începusem să ne facem griji, cei care citim site-ul…
Îmi place foarte mult cum în scurte rânduri, ați reușit foarte bine să concentrați capitole întregi din Scriptură. O săptămână plină, din viața unui Mântuitor incomod pentru națiune!
Fiți binecuvântat!
Când nu scriu înseamnă că ceva se întâmplă. De obicei e vorba de vreo deplasare (cum a fost în aceste zile) sau un program peste măsură de încărcat.
Mulțumesc pentru aprecieri!
Cu cit suntem mai intens implicati in marturisirea Evangheliei sub toate aspectele ei,cu atit de multi impotrivitori avem.Dar si lumina,adevarul,dragostea lui Dumnezeu pentru cei pierduti,este vizibila si se raspindeste cu putere din ce in ce mai mare.
V-am simtit lipsa din spatiul virtual! Cum a fost in capitala?
Să vă dea Domnul mult curaj în tot ce faceți, Doru Drăgan. Să vă ofere, de asemenea, și satisfacția lucrării.
Fii binecuvântat împreună cu toată echipa.
Că mi-ați simțit lipsa… e de bine. La Capitală a fost minunat. Drumul obositor (am mers și m-am întors noaptea), însă au compensat frumoasele întâlniri ce le-am avut. Mi-am dat seama că au trecut șase ani de când nu am mai predicat în Biserica Filadelfia București. Era și timpul…
da, da, era timpul…
Precum spui, prealesule.