„Acasă devine un loc în care doi oameni își împart entuziasmul de a deveni ei înșiși mai buni”

A

Dacă tot trebuie să stăm acasă, ar fi înțelept să-i redscoperim pe casnicii noștri. Soții să se privească altfel, mai aproape și mai calzi. Părinții să-și privească pruncii cu mai multă considerație și speranță. Dar și pruncii să-și privească părinții mai respectuos și îndatoritor. O îmbunătățire a relațiilor intrafamiliale, aceasta ar fi chemarea. Să ne bucurăm – mai proaspăt și mai plenar – unii de alții, așa cum ne-a rânduit Dumnezeu laolaltă. Să observăm că atunci când afară pericolele se înmulțesc, atmosfera caldă a căminului rămâne o adevărată cetate de scăpare.

Într-o carte despre familie, Charlie W. Shedd imaginează o corespondență cu un tânăr soț pe nume Filip (Scrisori către Filip, trad. Tudor Coman, Ed. Bizantină, București, 2011). Acestuia îi scrie despre comuniunea ce trebuie s-o cultive în relația cu soția lui. Sfaturile sunt deopotrivă contemplative și practice, așa că mă gândeam să pun și aici câteva. Iată-le:

  • Femeile urăsc dictatorii, tiranii și oamenii răi, însă vor respecta un lider puternic.
  • Te rog să mă crezi. Soția ta te va iubi mai mult dacă simte că știi când să te ridici și să spui: „Nu te teme, stai liniștită! Sunt aici!” Unul dintre motivele pentru care femeile se simt bine în această cauză este faptul că ele au cea ce am putea numi o perspectivă mistică feminină asupra viitorului.
  • Din punct de vedere emoțional, cei mai mulți bărbați trăiesc mult mai mult în prezent decât femeile. Nouă ne este foarte ușor să credem că, dacă în această clipă totul este în regulă, nu există niciun motiv pentru care nu ar fi la fel de bine și mâine. Însă femeile au acel ceva înnăscut, care privește și clipa de față și în viitor în același timp. Într-o anumită măsură, femeile judecă ceea ce se întâmplă în această clipă și după efectul pe care cred ele că acest fapt îl va avea în viitor.
  • Întrucât a fi mamă este o parte importantă din viața unei femei realizate, ea își măsoară continuu bărbatul după această întrebare: „Ce fel de tată va fi el copiilor mei?” Așa că te va iubi negreșit mai mult dacă vei lua devreme frâiele în propriile-ți mâini, pentru că o vei fi liniștit deja în această privință.
    La fiecare pas va vedea copii cărora le-a lipsit o figură autoritar puternică. Va cunoaște cupluri de părinți care sunt prinși într-o continuă luptă pentru putere în cadrul căsniciei lor, iar cei mici își pierd respectul pentru ei. Va cunoaște de asemenea alte cupluri unde rolurile sunt inversate, unde soția a câștigat această luptă, iar copiii au ajuns într-o stare de confuzie. Va ști că există la tot pasul prea multe case în care tatăl a abdicat, iar totul se destramă.
  • Acceptarea cu dragoste a defectelor celuilalt nu înseamnă deloc că trebuie să vă considerați unul pe altul „perfecți”. Așa că trebuie să ții minte că există două tipuri de defecte cu care va trebui să te descurci. Mai întâi sunt cele care nu pot fi îndreptate sau corectate și a căror acceptare trebuie să devină chiar parte a dragostei ce reprezintă structura relației voastre. Apoi sunt și cele care pot fi îndreptate, iar pe acestea trebuie să le tratați inteligent – împreună. Bineînțeles, un asemenea efort necesită în primul rând un simț al cadenței. Sunt zile în care nu avem niciun strop de dorință de auto-îmbunătățire, zile în care avem nevoie de toată puterea noastră, doar ca să putem trage o dată aer în piept. Alte situații nu sunt potrivite pentru analiză, ci pentru a ne bucura unii de alții, așa cum suntem. Unele cupluri forțează prea mult. Unele soții pot fi cicălitoare. Numai Dumnezeu știe câte astfel de cazuri am văzut în viața mea, drept care încerc să descurajez cât pot aceste tendințe în cazul vostru. Dar dacă ți-ai făcut deja clară intenția de a bineveni ideile și sugestiile ei, atunci va învăța să fie mai cumpătată, așa cum trebuie să fie o soție bună
  • „Acasă” înseamnă atât de multe lucruri. Acasă este un loc de refugiu, de adăpost. Este un loc făcut pentru a te relaxa, pentru a te recupera. Fără fațadă, fii doar tu însuți! Iar în cazurile cele mai bune, acasă devine un loc în care doi oameni își împart entuziasmul de a deveni ei înșiși mai buni.
    Posibilitățile sunt nelimitate, dacă reușești să îți ghidezi căsnicia în această direcție. Cum am mai spus și la început, femeia este așa făcută, încât își dorește să fie de folos partenerului său. Așa că dacă deschizi relația prin a-i cere să te ajute să fii mai bun, dacă primești cu grație ceea ce are de oferit și îi mulțumești pentru asta, într-o bună zi va veni cerându-ți să faci și tu același lucru pentru ea! De ce? Pentru că va simți că este măritată cu un bărbat care crește și va dori să crească împreună cu el.
  • Un cuvânt foarte frumos – comuniune. Dobândește o semnificație tot mai mare cu trecerea anilor. Dorințele trupești pot scădea, treptat, în intensitate, iar entuziasmul de început poate dispărea, cu timpul. Problemele materiale se pot ameliora și la fel și cele de altă natură. Doar un lucru trebuie să rămână mereu o traiectorie ascendentă: deschiderea treptată a două inimi pentru a primi pe celălalt până în adâncul propriei ființe. Scoaterea la suprafață a adevăratului „eu” reprezintă cheia unei vieți lungi, fericite, sănătoase și a comuniunii perfecte.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.