Este așa un zgomot în afara mea, încât abia îmi mai aud vocea interioară. Abia mai ajung la mine. Ca să izbutesc, cumva, treaba asta, caut în jurul meu semne despre oameni. Exercițiul pare dificil la început. Mereu se vâră câte o ispită care să mă ducă altundeva, departe de mine. Și totuși…
Toate se leagă. Nu găsesc ceva azvârlit la întâmplare în anumite povești din viața mea. Sunt secvențe scurte dintr-un film sau nuanțe ale frunzelor sau unloc din lume sau o imagine sau un cântec care te duc iute mai aproape de cineva care contează.
Acasă și în mașină ascult numai Radio România Muzical. Nu din snobism, din necesitate. Acolo nu există vești catastrofice și discuții fără sens care doar să ocupe undele. Acolo există valoare. și nimic altceva. Muzica nu cunoaște culorile momentului sau ale partidelor politice.
(Marina Constantinescu, într-o destăinuire din România literară (nr. 42, 19 octombrie 2012)