„Abia mai ajung la mine‟

A

Este așa un zgomot în afara mea, încât abia îmi mai aud vocea interioară. Abia mai ajung la mine. Ca să izbutesc, cumva, treaba asta, caut în jurul meu semne despre oameni. Exercițiul pare dificil la început. Mereu se vâră câte o ispită care să mă ducă altundeva, departe de mine. Și totuși…

Toate se leagă. Nu găsesc ceva azvârlit la întâmplare în anumite povești din viața mea. Sunt secvențe scurte dintr-un film sau nuanțe ale frunzelor sau unloc din lume sau o imagine sau un cântec care te duc iute mai aproape de cineva care contează.

Acasă și în mașină ascult numai Radio România Muzical. Nu din snobism, din necesitate. Acolo nu există vești catastrofice și discuții fără sens care doar să ocupe undele. Acolo există valoare. și nimic altceva. Muzica nu cunoaște culorile momentului sau ale partidelor politice.

(Marina Constantinescu, într-o destăinuire din România literară (nr. 42, 19 octombrie 2012)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.