Faptul de a vorbi sau a grăi despre Dumnezeu și a cerceta cele ale Lui și a face exprimabile cele inexprimabile și a arăta ca înțelese pentru toți cele neînțelese n-ar putea fi decât indiciul unui suflet îndrăzneț și cutezător. Și acest lucru îl pătimesc nu numai câți îndrăznesc să grăiască ceva de la ei înșiși despre Dumnezeu, ci și câți rostesc pe de rost și cercetează cu curiozitate cele grăite odinioară și așternute în scris împotriva ereticilor de către dumnezeieștii teologi, nu ca să rodească de aici un folos duhovnicesc, ci ca să fie admirați de către cei ce îi ascultă la banchete și reuniuni și să li se atribuie renumele de teologi.
Fragment din Discursuri teologice și etice (Scrieri I, Deisis, 2001), rostite cândva Simeon Noul Teolog.
Polemicile în jurul Treimii și a naturilor lui Hristos au împărțit lumea teologică în mai multe tabere. Una dintre ele era alcătuită din teologii impostori, cei care folosesc argumente din Scripturi sau din Părinții Bisericii, dar ele sunt doar un pretext. În realitate, ei vor să propage falsul și confuzia. Prin răsturnare, spusa lui Simeon vorbește despre atitudinea corectă a teologului. Acesta se apropie cu sfială de revelația scrisă și își pune mereu ideile pe cântarul just al Scripturii. Avem aici un simț al măsurii cu adevărat necesar inclusiv în vremurile noastre.