Adevăr grăiesc, că dacă nu fugi, înainte de toate, de tine însuți, atunci, oriîncotro vei fugi, vei găsi peste tot doar vrăjmășie și nemulțumire. Cei ce caută liniștea sufletească în lucrurile exterioare – fie în anumite locuri sau comportamente, fie în anumite fapte sau la anumiți semeni, printre străini ori în sărăcie și smerenie, care, toate, oricât de mărețe sau oricum ar fi ele, sunt totuși nimic – , aceia nu vor găsi în ele nicio pace. Caută greșit cei ce caută astfel. Cu cât merg mai departe, cu-atât mai puțin vor putea găsi ceea ce caută. Ei merg precum cel ce-a greșit drumul: cu cât se îndepărtează, cu-atât rătăcește mai mult. Dar ce-ar trebuie să facă unul ca acesta? Întâi de toate ar trebui să se lase pe sine, lăsând astfel toate lucrurile. Căci dacă omul ar lăsa un regat sau lumea întreagă, păstârndu-se însă pe sine, atunci n-ar lăsa nimic. Ci, dacă s-ar lăsa pe sine, atunci, orice ar mai păstra, bogăție, glorie sau orice altceva, ar lăsa toate.
(Din Cuvintele de învățătură pe care Meister Eckhart le oferea mai tinerilor călugări undeva spre anul 1300)