Arhivă

septembrie 2013

s

Dileme parentale

O anecdotă din antichitate o pomenește pe mama lui Thales care-l îndemna să se căsătorească. În timp ce se străduia să-l convingă, fiul îi spunea mereu: Încă n-a venit timpul. După ce Thales înaintează în vârstă, cum mama sa îl îndeamnă tot mai insistent, el răspunde: Acum… a trecut timpul. Altă anecdotă, ce vine oarecum în prelungirea acesteia, aduce în discuție paternitatea. De ce nu vrei...

Gândul de duminică (13)

Pentru azi am ales un citat din Bernard de Clairvaux, unul dintre cei mai mari gânditori ai creștinătății. Sper să vă meargă la suflet și – într-o zi de duminică – să vă cheme la contemplație. În fond, nu lucrurile ce ni se întâmplă sunt importante, ci felul în care ne raportăm la el, felul cum le percepem. Vă adresez îndemnul de a vă ține ciulite urechile inimii voastre către această...

Mirajul cerului

Nu este prea mult cer în poezia românească. Poate nici în ethosul românesc nu prea este… Și totuși, am găsit o poezie mai puțin cunoscută ce descrie acest dor. Este vorba de micul poem Râvnind mereu cerul, scris de Elena Armenescu. Această distinsă doamnă a culturii române (născută în 1948, în jud. Teleorman) stălucește prin ineditul poziției sale sociale. N-a fost niciodată doar poetă. A...

Felicitări, Ioana Pârvulescu!

Aflu cu bucurie că Ioana Pârvulescu, o autoare pe care o admir de ani buni, se numără printre cei 12 câștigători ai Premiului Uniunii Europene pentru Literatură. Odătă intrată în cărți – ca să spunem așa – scriitoarea noastră se poate pregăti sufletește pentru decernarea oficială. Evenimentul va avea loc la 26 noiembrie a.c. la Bruxelles, în prezența comisarului Vassilliou și a...

Când chitara plânge

Jamie Bonk este un chitarist și un compozitor de mare forță. De aproape un deceniu produce muzică instrumentală clasată la categoria Smooth Jazz Therapy care – potrivit statisticilor – e foarte îndrăgită. Variantă mult mai digerabilă decât jazzul clasic și fără elemente blues clare, acest gen face deliciul urechii și inimii. Varianta ce v-o propun este melodia If You Only Knew, una...

Rugăciuni pentru țară

Recenta condamnare a lui Dan Voiculescu (5 ani cu executare), precum și ultimele mega-procese, mă îndreptățesc să scriu despre rugăciune. Mă refer la acele rugăciuni, mai mult sau mai puțin regulate, pe care bisericile din toată țara le înalță pentru România. Nu puțini credincioși români (chiar și de peste hotare) mijlocesc pentru țară. Afectați de instabilitate și corupție, scârbiți de indolența...

Cei doi Vasile: Alecsandri și Porojan

Iubitorii de literatură deja inuiesc povestea. De fapt, nu e o poveste, ci un crâmpei din viața poetului Vasile Alecsandri. Dintre toate figurile ce i-au amprenat copilăria, niciuna n-a rămas mai vie și mai evocatoare decât cea a țigănușului Vasile Porojan. Acesta din urmă a fost pentru Alecsandri prietenul lui cel mai bun, legătura lui cea mai puternică și mai vie cu oamenii din popor, cu limba...

Întrebarea săptămânii (4)

Cum am putea oare, invocându-L pe Tatăl la Masa Domnului și la celebrarea Cinei Domnului, să nu ne vestim voința noastră inalienabilă de a-i ajuta pe toți oamenii, pe frații noștri, să capete pâinea cea de toate zilele?
(Kolvenbach)

Mai mult decât o carte de rugăciuni

Samuil Micu (1745-1806) a fost preot român greco-catolic, teolog, istoric, traducător, scriitor, poet, filozof, iluminist, reprezentant al Şcolii Ardelene, luptător pentru drepturile naţionale ale românilor din Transilvania. Deși o personalitate ilustră, biografia sa nu trece dincolo de studiile de specialitate. Copiii noștri află de el fie din întâmplare, fie datorită unei sugestii concrete. Și...

Thales în interpretarea lui Platon

Unii văd în Thales (din Milet) fondatorul filozofiei. Cu merite extraordinare în multe privințe, acest gânditor l-a uimit inlusiv pe Platon. Acesta din urmă îl pomenește într-o scriere, cu candoare: Se povestește despre Thales că cercetând stelele și privind în sus, a căzut într-un puț. O servitoare din Tracia, minte aleasă și subțire, l-a luat, zice-se, peste piciorcum că pune suflet să știe ce...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.